Mânăstirea Samurcăşeşti – Monastery Samurcasesti

Istoricul mânăstirii:

Mânăstirea Samurcăşeşti – Ciorogârla, singura din ţară care are 3 altare, este aşezată pe “vechiul drum al Piteştilor şi Craiovei”, astăzi autostrada Bucureşti – Piteşti (A1), în comuna Ciorogârla, în partea de vest a capitalei, la numai 20 km distanţă de km 0 (centrul capitalei).
Ctitorie a vornicului Constantin Samurcaş şi a soţiei sale, Zinca, de la inceputul secolului al XlX-lea, mânăstirea, ca şi localitatea care s-a dezvoltat mai târziu în imediata ei apropiere, este situată pe un şes întins, alcătuit din suprafaţa plană a unei câmpii, Câmpia Vlăsiei, brăzdată de râurile Ciorogârla, Sabar şi de canalul Argeş – Bucureşti, învecinându-se în partea de nord-est cu comuna Ciorogârla, la 2 km în partea de sud cu localitatea Darvari, iar la 6 km nord, cu comuna Bolintin – Deal. Lăcaşul are trei hramuri: Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Parascheva.
Din documentele păstrate la Arhivele Naţionale ale Statului din Bucureşti, reiese faptul că pregătirile pentru zidirea mânăstirii au început în vara anului 1806, de când datează primul contract încheiat de vel vornicul Constantin Samucaş cu dulgherii Stoian Ghenciul şi Anastasie sin Gheorghe. La 16 august 1806, cei doi se angajau “a-i lucra o biserică ce face pe moşia dumisale Samurcaşeşti orice va fi trebuinţă de lemn, iar tavanul, fiindcă vine boltit de lemn si pă deasupra turla iarăşi dă lemn, după izvodul ce ne-au dat dumnealui; asemenea şi pentru stranile bisericii şi ferestre şi altele ce vor mai trebui, fără de tâmplă”. La 12 mai 1807, boierul Samurcaş încheie un al doilea contract cu o altă echipă de doi dulgheri, Stoian Suditu şi Stoian Iamachi. Din documentele amintite rezultă că mânăstirea a fost construită între anii 1808 şi 1809.
Primul document care aminteşte de existenţa mânăstirii este “Hotărarea de la 31 mai 1811, dată în Divanul Ţări Româneşti în urma cererii făcute de către Vornicul Constantin Samurcaş pe lângă divan, prin care cerea “să se dea voie ca să se facă acolo, la mânăstire, pe un an trei bâlciuri, de trei zile de hram ce se prăznuieşte pe aceia sfânta biserică adică una la Sfânta Troiţă alta la Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu ce este la 15 august şi alta la Naşterea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezei ce este pe opt ale lui septembrie”.
Legea secularizării averilor mânăstireşti, promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în decembrie 1863, gaseşte mânăstirea în paragină. Întrucât aşezământul monahal ajunsese în stare de ruină, vrednică de pomenire monahia Fevronia Vladoianu, stareţă a mânăstirii între anii 1866 şi 1894, sprijinită de câteva familii de buni creştini din Bucureşti, începe lucrările de restaurare a bisericii şi a chiliilor mânăstirii. În acelaşi timp, s-a ingrijit şi de vietuitoarele mânăstirii, care erau obligate să părăsescă mânăstirea conform Decretului promulgat la 30 noiembrie 1864, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (precedentul Decretului 410 din anul 1959, dat de regimul comunist pentru desfiinţarea mânăstirilor). După multe demersuri făcute pe lângă guvern şi în mod deosebit pe lângă Ministerul Cultelor, monahia Fevronia, văzând că nu are niciun rezultat, îi adresează, la 8 iulie 1869, un memoriu Domnitorului Carol I. Pe acest memoriu, scris cu frumoase cuvinte împletite cu lacrimi fierbinţi, care era poate ultima speranţă, Domnitorul Carol I semnează o rezoluţie în baza căreia Ministerul Cultelor dă mânăstirii suma de 30.000 lei vechi, din care se face reparaţia generală a bisericii, dar nu şi pictura.
Zidurile interioare au fost pictate de Gheorghe Tăttărescu. La cutremurul din 1940 biserica a fost grav avariată. Au rămas în picioare caţiva pereţi şi catapeteasma, care există şi în zilele noastre. Măicuţele erau disperate. Cu lacrimi în ochi priveau dărâmăturile, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să facă o minune. Şi minunea n-a intârziat. Între anii 1941-1943, cu ajutorul generalului Teodor Ciurea, prefect de Ilfov în guvernul Antonescu, pe locul fostei biserici se incepe reconstrucţia celei de astăzi, care păstreaza forma initială, cu 3 altare. Arhitectura este in stil brâncovenesc, lăcaşul fiind placat pe exterior cu cărămidă aparentă şi ceramică.
Ce l-a determinat pe generalul Ciurea să înceapă această grandioasă construcţie? O promisiune facută cuvioasei Parascheva în timpul Primului Război Mondial. Ostaşul se afla pe câmpul de luptă cu tovarăşii săi de arme când au fost atacaţi din toate părţile de inamic. Cădeau bombele ca grindina peste trupurile lor, sfârtecându-le. Toţi colegii lui de arme mureau unul câte unul. Disperat, Teodor Ciurea a început să o strige pe Sfânta Parascheva: „Ajută-mă, sfântă muceniţă, că dacă scap de aici iţi voi ridica o biserică frumoasă!“. Şi Sfânta Parascheva l-a ajutat. Nu numai că a ramas în viaţă, dar nu a avut o singură zgârietură. Războiul s-a sfârsit, dar, cum se intamplă adeseori în viaţă, Teodor a uitat de promisiunea făcută sfintei. Au trecut anii, ofiţerul s-a căsătorit şi a fost înaintat în grad, devenind general. Totodată, îndeplinea şi funcţia de prefect al judeţului Ilfov, în guvernul Antonescu. Era în anul 1941. Abia atunci când pe birou i-a fost adusă cererea măicuţelor de la Samurcăşeşti, care solicitau refacerea mânăstirii distruse în timpul cutremurului din 10 noiembrie 1940, generalul Ciurea şi-a amintit că avea de îndeplinit dorinţa Sfintei Parascheva. N-a mai stat o clipă pe gânduri. „În momentul în care am citit memoriul, am simţit un fior de foc că trece prin mine“, îi mărturisea el ulterior unei măicuţe de la Samurcăşeşti. „Nu ştiu cum am putut să uit atâţia ani că am ramas în viaţă datorită Sfintei Parascheva! Mi-a parut rău. Imediat am dat ordin să se facă rost de bani de la prefectură şi, dacă n-au fost suficienţi, am pus de la mine“. Şi, de data asta, generalul s-a ţinut de promisiune. Mânăstirea a fost refăcută, iar unul dintre hramuri a devenit cel al Sfintei Parascheva. La dorinţa generalului Teodor Ciurea, s-a schimbat unul dintre cele trei hramuri. Altarul central al bisericii a rămas închinat Preasfintei Treimi, la fel şi cel din dreapta închinat Adormirii Maicii Domnului, iar altarul din stanga, care până atunci purta hramul Naşterea Maicii Domnului, a fost închinat Sfintei Cuvioasei Parascheva. Generalul Ciurea devenea astfel al doilea ctitor al Mânăstirii Samurcăşeşti. Între anii 1951-1953 biserica actuală a fost pictată de Ghiţă Popescu, în frescă. Patriarhul Iustinian Marina s-a îngrijit îndeaproape de întregul ansamblu mânăstiresc şi, timp de 7 ani, între 1951-1958, a refăcut toate chiliile şi iconografia exterioară a bisericii, realizată din ceramică.
Cu această ocazie, a fost scrisă în interiorul bisericii deasupra uşii, următoarea pisanie: “Această Sfântă Biserică cu trei altare a Mânăstirii de călugariţe Ciorogarla – Samurcăşeşti, a hramurile Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Parascheva, s-a zidit în anii 1941-1943, cu cheltuiala Statului prin silinţa bunului creştin generalul Teodor Ciurea, pe temelia vechii biserici, ridicată în 1808 de vistierul Constantin Samurcaş şi dărâmată de marele cutremur din 1940. S-a împodobit cum se vede cu zugraveală bogată în frescă şi ceramică în anii 1951 -1953 prin stăruinţa neobosită şi iubirea adâncă de locaşurile Domnului a Preafericitului Nostru Părinte Sufletesc Patriarhul Justinian, al României, restaurând chiliile şi zidind în aceeaşi vreme clopotniţa cea nouă şi atelierele mânăstirii cu cheltuiala Arhiepiscopiei Bucureştilor. Biserica s-a făcut după planurile arhitectului D. Ionescu Berechet de către arhitectul Ion Cernescu şi s-a zugrăvit de către pictorul Gheorghe Popescu cu ucenicii lui, sfinţindu-se în anul mântuirii 1953, noiembrie 8”.
Pe zidul interior al incintei în faţa bisericii, pe o placă de marmură s-a încrustat o completare a pisaniei din biserică având urmatorul text: “Dupa ce s-a sfinţit biserica în ziua de 8 noiembrie 1953, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian, văzând stricăciunea sărăcăcioaselor case, unele din chirpici şi acoperite cu paie de stuf, în care locuiau călugariţele, a pus de s-a ridicat zidul împrejmuitor şi a clădit în jurul bisericii această cetate mânăstirească cu chilii, ateliere, clopotniţa şi trapeza. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cheltuiala Mitropoliei Ungro-Vlahiei s-a săvârşit lucrul de inginerul Gheorghe Bălănescu, după proiectele arhitectului Ioan Paraschivescu în luna iunie, anul 1958, când se împlineau zece ani de când Preafericirea Sa ţinea cârma Bisericii Ortodoxe Române”.

 

History monastery :

Monastery Samurcasesti – Ciorogârla the only country that has three altars, lies on the “old path of Pitesti and Craiova ” today motorway Bucharest – Pitesti (A1 ) in common Ciorogârla in the west of the city , only 20 km away 0 km ( downtown ) .
Built by Constantine Samurcaş Governor and his wife , zinc, from the beginning of the nineteenth century , the monastery , as the town that developed later in its immediate vicinity, is located on a sprawling plains , consisting of a plain flat surface Plain Vlăsiei , crossed by rivers Ciorogârla , Sabar and channel Arges – Bucharest , bordering the north – east of the village Ciorogârla , 2 km to the south of the town Darvari and 6 km north of the village Bolintin – Deal . Abode has three patrons : Trinity , Assumption and Mother Paraskeva .
The documents kept at the National Archives of the State of Bucharest, it appears that preparations for the building of the monastery began in the summer of 1806 , when the first contract dates from vel magistrate Constantin Samucaş with carpenters Ghenciul Stoian and George Anastasios sin . On August 16, 1806 , the two employees “of work done on the estate of a church that will be DUMIS Samurcasesti any need of wood, and the ceiling , because the vaulted wood comes to the IP over again gives wooden tower after we gave izvodite gentleman , also for church pews and windows and others that will be without his head . ” On May 12, 1807 , lord Samurcaş conclude a second contract with another team of two carpenters, Stoyan and Stoyan Suditu Iamachi . From the documentation, that the monastery was built between 1808 and 1809.
The first document is reminiscent to the existence of ” Decision on 31 May 1811, Romanian Countries Divan time following a request made ​​by the Governor Constantin Samurcaş beside the couch , asking that ” you ‘re allowed to make there at the monastery on a year three boroughs , three days of dedication that those holy church celebrates the Holy Trinity ie one another at the Dormition of the Most Holy Mother of God is on August 15 and another at Nativity of the Most Holy Mother of Gods is eight of September ” .
Secularization of monastery estates law promulgated by Prince Alexandru Ioan Cuza in December 1863 finds derelict monastery . Since monastic settlement reached in ruins , worthy of remembrance Fevronia Vladoianu nun , abbess of the monastery between 1866 and 1894 , supported by some good Christian family in Bucharest, begins the restoration of the church and monastery of the cells . At the same time, care and monastery creatures who were forced to leave the monastery under Decree promulgated on 30 November 1864 by Prince Alexandru Ioan Cuza ( previous Decree 410 of 1959 , given by the communist regime for dissolution of the monasteries ) . After several approaches made ​​to the government and especially the Ministry of Religious Affairs Nun Fevronia , seeing he has no result , he addressed the July 8, 1869 , a memorandum of Prince Charles I. In this memoir , written with beautiful words laced with hot tears , which was perhaps the last hope , Prince Charles signed a resolution under which the Ministry of Religious Affairs gives monastery amount of 30,000 old lei, which is the general repair of the church, but not painting .
The interior walls were painted by George Tattarescu . In the 1940 earthquake the church was badly damaged . They stood a few walls and veil that exists today. The nuns were desperate . In tears watching the rubble , asking the good Lord to work a miracle . And marvel not delayed . Between the years 1941-1943 , with General Theodore Ciurea Ilfov Antonescu’s prefect , on the former to start rebuilding the church today that preserves the initial form, with three altars . Architecture is brâncovenesc style , the building is clad on the outside with brick and ceramics.
What prompted this grandiose General Ciurea to start construction? A promise of St. Paraskeva during the First World War. The soldier is on the battlefield with his comrades in arms when they were attacked from all sides by the enemy . Bombs fell like hail over their bodies sfârtecându them . All his colleagues in arms dying one by one. Desperate, Theodore Ciurea began to shout at St. Paraskeva ” Help me , holy martyr, because if I get out I will build a beautiful church .” And Saint Paraskeva helped him . Not only remained alive , but had a single scratch. War is over , but as often happens in life, Theodore forgotten holy promise . Years passed , the officer was married and was submitted in rank , becoming general. Also acted as prefect of Ilfov County , the Antonescu government . It was in 1941 . Only when the office was brought nuns from Samurcasesti application , requesting restoration of the monastery destroyed during the earthquake of 10 November 1940, General Ciurea remembered that he had to fulfill the desire of Saint Paraskeva . I also spent a moment in thought . ” When I read the statement , I felt a chill go through that fire me,” he confessed later a nun at Samurcasesti . “I do not know how could I forget so many years that I was alive because Saint Paraskeva ! I felt bad . I immediately gave orders to raise money for the prefecture and if were not enough , we have put in me. ” And this time , the general kept his promise . The monastery was rebuilt and became one of the patrons of Saint Paraskeva . In general desire Theodore Ciurea changed one of the three patrons . Central altar of the church dedicated to the Holy Trinity remained , just and right Assumption worshiped and left of the altar , which until then wear Nativity of the Virgin Mary was worshiped Saint of Saint Paraskeva . General Ciurea thus became the second founder of the Monastery Samurcasesti . Between 1951-1953 the current church was painted by Joel Smith, fresco . Patriarch Justinian Marina has looked closely the whole assembly monasteries and for 7 years from 1951 to 1958 , remade all the cells and outside of church iconography made ​​of ceramic .
On this occasion , was written above the door inside the church , the following inscription : “This holy church with three altars of the monastery of monks Ciorogarla – Samurcasesti , the patronage of the Holy Trinity , Assumption and Mother Paraskeva , was built in the years 1941-1943 with the diligence expense of the general good Christian Theodore Ciurea , the foundation of the old church , built in 1808 and demolished Samurcaş treasurer Constantine the great earthquake of 1940. was shown adorned with rich fresco painting and ceramics in 1951 -1953 by untiring perseverance and love deep recesses of Our Blessed Lord soul Father Patriarch Justinian of Romania, restoring cells, and when You had fashioned the same time new and workshops monastery bell expense Archdiocese of Bucharest . church was done by architect D. Ionescu Berechet by architect Ion Cernescu and was painted by painter Gheorghe Popescu ‘s disciples , saints , salvation is in 1953 November 8 . ”
On the inside wall of the enclosure in front of the church , on a plate inlaid marble to complement the inscription in the church reads as follows: “After the church was consecrated on November 8 , 1953, His Beatitude Patriarch Justinian , seeing corruption sărăcăcioaselor houses, some adobe and thatched with straw , the nuns lived , put rose enclosing wall built around the church and the monastic fortress to cells, workshops, belfry and refectory . with God’s help and cost – Vlachs Metropolitan Ungro committed work of engineer George Bălănescu after architect John Paraschivescu projects in June, 1958, when he was ten years since His Beatitude holding rudder Romanian Orthodox Church . “

sam 1

 

sam 2

sam 3

sam 4sam 5

sam 6

 

sam 7

sam 8

sam 9

sam 10

DSCF6404

sam 11

sam 12

sam 13sam 14

sam 15

sam 16

sam 17

sam 18

sam 19

sam 20

sam 21

sam 22

sam 23

sam 24

sam 25

sam 26

sam 27

 

sam 28

sam 29

sam 30

sam 31

sam 32

sam 33

sam 34

sam 35

sam 36

sam 37

sam 38

sam 39

sam 40

sam 41

sam 42

sam 43

sam 44

sam 45

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s