Mânăstirea Pissiota Comuna Poienarii Burchi – Pissiota monastery village Poienarii Burchi

Istoricul mânăstirii:

Mânăstirea Pissiota, din Comuna Poienarii Burchi, este ctitorită între anii 1928-1929 de omul de aleasă cultură, ing. Nicolae Pissiota (1860-1940) şi soţia sa Zoe Pissiota (1868-1940), pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu (1850-1923), nume de rezonanţă în istoria războiului de la 1877. Inginerul Nicolae Pissiota, de neam macedonean, născut în Grecia şi stabilit în Muntenia, dispunea de o mare avere, care i-a permis construirea acestui frumos lăcaş de cult.
Satul Poienarii Burchi este atestat documentar la 21 septembrie 1594 pe fosta moşie „Poeana” a Doamnei Stanca, soţia Domnitorului Mihai Viteazul. Satul a fost închinat, de Doamna Stanca, mânăstirii Simonopetras de la Sfântul Munte Athos, în anul 1594. Documentul original se păstrează la Arhivele Statului din Bucureşti.
Biserica este opera arhitectului Ioan Giurgea – o îmbinare armonioasă dintre stilul renaşterii italiene şi elemente bizantine specifice bisericilor din ţara noastră. Pentru împodobirea bisericii s-a făcut apel la nume celebre: Costin Petrescu (1877-1954), cel care a pictat frescele interioare ale Atheneului Român, sau Catedrala de la Alba Iulia, şi ucenicul acestuia, Gheorghe Eftimiu. Portretele ctitorilor şi ale Patriarhilor Miron Cristea şi Justinian Marina sunt realizate de pictorul Vasile Rudeanu (în 1956). Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de trandafir şi de cireş adus din Grecia, făcând un echilibru între sensibilitate şi migală sub influenţa artei italieneşti. Mobilierul bisericii este sculptat în lemn de stejar cu motive naţionale, de către sculptorul Anghel Dima, în 1928, nume celebru, autorul sculpturii lui Mihai Eminescu din faţa Atheneului Român. Pardoseala este din marmură roşie de Carrara, iar sub fundaţia bisericii se află criptele din marmură unde îşi dorm somnul de veci ctitorii şi familiile acestora. În interiorul bisericii se găsesc icoane şi candele de argint în stil brâncovenesc, precum şi trioade, penticostare şi octoihuri vechi.
Elementul religios definitoriu din Sfânta Mânăstire Pissiota este reprezentat de Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – icoană făcătoare de minuni. Icoana este pictată pe lemn de stejar pe fundal de brocatură bizantină sub semnătura cunoscutului portretist Gheorghe Eftimiu, ucenicul celebrului pictor Costin Petrescu.
Timp de două decenii, după inaugurare, între anii 1928-1948 a fost mânăstire de călugări. În anul 1948, Patriarhul Justinian Marina o transformă în mânăstire de maici, stare sub care a existat până în 1962, când a fost desfiinţată. În anul 1993, după 31 de ani de ruinare, mânăstirea îşi reia din nou cursul activităţii sale, cu viaţă chinovitică (viaţa de obşte).
În prezent, în mânăstire se nevoiesc 23 de măicuţe şi un preot duhovnic, unde rugăciunea se armonizează cu munca, existând ateliere de croitorie în care se confecţionează veşminte şi haine preoţeşti, de ţesut covoare, ce le permit oamenilor de aici să-şi agonisească puţinii bani pentru restaurarea mânăstirii.

History monastery:

Pissiota Monastery of Poienarii Burchi village is built between 1928-1929 by the man chosen culture, engineer Nicholas Pissiota (1860-1940) and his wife Zoe Pissiota (1868-1940), the estate purchased by the family of General George Angelescu (1850-1923), the resonant name in the history of the war of 1877. Pissiota engineer Nicholas, born Macedonian, born in Greece and settled in Wallachia, had great wealth, which enabled the construction of this beautiful church.
Burchi Poienarii village is attested to September 21, 1594 on the former estate “Poeana” Lady of the Rock, the wife of Prince Michael the Brave. The village was worshiped by Mrs. Rock, Simonopetras monastery at Mount Athos, in 1594. The original document is kept at the State Archives in Bucharest.
The Church is the work of architect John Giurgea – a harmonious combination of Italian Renaissance style and specific Byzantine churches in our country. To decorate the church was called famous names: Costin Petrescu (1877-1954), who painted the frescoes of the Romanian Athenaeum, or Cathedral of Alba Iulia, and his apprentice, George Eftimiu. Portraits of founders and Patriarch Miron Cristea and Justinian Marina are made by the painter Basil Rudeanu (in 1956). Church iconostasis carved rosewood and cherry from Greece, making a balance between sensitivity and painstakingly influenced by Italian art. Church furniture carved oak national motifs by sculptor Angel Dima in 1928, famous name, Mihai Eminescu author sculpture of the Romanian Athenaeum. The floor is of red marble of Carrara, and under the foundation of the church is marble crypts where they sleep the sleep of the founders and their families forever. Inside the church are icons and silver candles brâncovenesc style and trioade, and octoihuri Pentecostarion old.
Religious element defining the holy Monastery Pissiota is the icon of the Virgin Mary with the Child – miracle-working icon. The icon is painted on oak background of Byzantine brocatură signed by the famous portraitist George Eftimiu, disciple of the famous painter Costin Petrescu.
For two decades after opening, between the years 1928-1948 was Nunnery. In 1948, Patriarch Justinian Marina transforms the convent, under the condition that existed until 1962, when it was disbanded. In 1993, after 31 years of decay, the monastery again resume his business, life Cenobite (community life).
Today, the monastery is the need for women 23 and father confessor, where prayer harmonize with work, with tailoring that is manufactured garments and priestly garments, weaving carpets, which allow people here to save up the few money to restore the monastery.

DSCF2022

pissiota

pis 1

DSCF1954

DSCF1959

pis 2

pis 3

pis 4

pis 5

pis 6

pis 7

pis 8

DSCF1941

DSCF1942

Ctitorii:

Inginerul Nicolae Nacu Pissiota, aromân, s-a născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, pe teritoriul Greciei de azi. Fiul unui crescător de oi, tânărul Pissiota este un elev bun, ce termină liceul în oraşul Bitolia, obţinând diploma de bacalaureat. Pleacă apoi la Paris, ca bursier, unde, după un an preparator special pentru studenţii străini, la celebrul liceu parizian “Louis le Grand” se îmbolnăveşte de tuberculoză, fiind astfel obligat să se întoarcă acasă, în Munţii Pindului, unde se îngrijeşte cu mijloacele vremii: aer curat, odihnă, lapte de oaie şi de capră. Vindecat, se reîntoarce la Paris şi îşi continuă studiile la Şcoala de Drumuri şi Poduri (Ecole Nationale des Ponts et Chausssées) între anii 1888-1892. Cu diploma de inginer obţinută, îndemnat de prietenul său, viitorul general şi diplomat român Burghele, decide să părăsească Imperiul otoman şi să se stabilească în România, aflată în plină dezvoltare economică la sfârşitul secolului al XIX-lea. Se angajează la Căile Ferate Române, unde lucrează în specialitatea sa – drumuri şi poduri. După o perioadă de lucru la CFR îşi creează propria antrepriză de construcţii civile şi industriale. Astfel a construit Atelierele Griviţa din Bucureşti şi podul de cale ferată de peste râul Buzău.

Foundations:
Engineer Nicholas Nacu Pissiota, Romanian, was born in 1860 in Hrupiste, Lake Kastoria in Greece today. The son of a sheep farmer, young Pissiota is a good student, graduating high school in Bitola, obtaining a baccalaureate degree. Then depart to Paris, the stock market, where after a year special assistant for foreign students, the famous Parisian school “Louis le Grand” becomes ill with tuberculosis, being forced to return home in the Pindos Mountains, which takes care of the means time: fresh air, rest, sheep and goats. Cured, returns to Paris and continued his studies at the School of Roads and Bridges (Ecole Nationale des Ponts et Chausssées) between 1888-1892. The engineer diploma obtained, prompted by his friend and future Romanian diplomat Burghele general, the Ottoman Empire decided to leave and settle in Romania, located in the middle of economic development in the late nineteenth century. Undertake the Romanian Railways, where he works in his specialty – roads and bridges. After a period working CFR creates its own building and civil engineering contractors. Thus Grivita built in Bucharest and railway bridge over the river Buzau.

Ing. Nicolae Pissiota, în anul 1930 – Ing Nicholas Pissiota, in 1930

INGINER PISSIOTA

Aspect din timpul inaugurării din 1928 – Appearance during the inauguration of 1928

1928

Poienarii Burchi – muncă la câmp, în perioada interbelică – Poienarii Burchi – working in the field, in the interwar period

burchii

Primeşte cetăţenia română prin decret de naturalizare semnat de Regele Carol I, şi se căsătoreşte, în 1894, cu Zoe Eustaţiu. Zoe Eustaţiu este fiica unui diplomat de carieră, Constantin Eustaţiu şi a soţiei sale Elena, născută Trestianu – fiica lui Costache Trestianu, originar din localitatea Trestia, de lângă muntele Penteleu. Familia Trestianu a avut 16 copii, dintre care 12 au ajuns la vârstă adultă. Dintre aceştia, două fete au ales să îmbrace straie călugăreşti, iar una dintre ele a devenit stareţa Mânăstirii Răteşti. Inginerul Nicolae Nacu Pissiota şi soţia sa au avut trei fete:
• în 1895 se naşte Elena (†1979) ale cărei rămăşiţe pământeşti se află în cripta Mânăstirii Pissiota, lângă părinţi. Elena a fost căsătorită cu avocatul George Atanasiu – descendent al familiei Negruzzi – şi împreună au avut doi fii: Gheorghe şi Nicoale Atanasiu.
• în 1897 se naşte Maria (†1981), care a fost căsătorită cu avocatul Mircea Dobrescu, fiul Primarului Capitalei de la 1915 – Dimitrie Dobrescu. Împreună au avut o fiică, Maria Ioana (†1997).
• în 1909 se naşte Ioana Zoe Niculina (†1983).
Soţii Zoe şi Nicolae Pissiota, buni credincioşi, s-au gândit să-şi lege numele lor de o faptă cu adevărat creştinească – zidind din temelii şi înzestrând cu cele necesare funcţionării o biserică şi un aşezământ monahal care să poarte numele lor, şi în cripta căreia să odihnească spre vecie rămăşiţele lor pământeşti şi ale descendenţilor lor. La sfârşitul războiului de întregire a neamului, 1916-1918, ca mulţumire lui Dumnezeu pentru că familia şi realizările sale au fost ferite, Nicolae Pissiota a decis să ridice lăcaşul de rugăciune. Astfel, pe proprietatea lor din comuna Poienarii Burchi – cumpărată în 1919, de la Generalul Angelescu, fost ministru de război – construiesc Mânăstirea Nicolae şi Zoe Pissiota, sfinţită în anul 1928, având hramul la 8 septembrie, sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria. Alăturat complexului monahal ctitorii construiesc şi asigură funcţionarea până la cel de-al doilea război mondial, pe cât a fost posibil, a unui dispensar sătesc a cărui clădire, datorită împrejurărilor, capătă apoi alte utilizări.

Received Romanian citizenship by naturalization decree signed by King Charles I, and married, in 1894, with Zoe Eustathius. Eustathius Zoe is the daughter of a diplomat, Constantin Eustathius and his wife Elena, born Trestianu – Trestianu Costache daughter, born in reed city, near Mount Penteleu. Trestianu family had 16 children, 12 of whom reached adulthood. Of these, two girls chose to wear religious garb, and one of them became abbot of the monastery Ratesti. Pissiota Nacu engineer Nicholas and his wife had three daughters:
• In 1895 Helen was born († 1979), whose mortal remains are in the crypt Pissiota Monastery near parents. Helen was married to lawyer George Atanasiu – Negruzzi descendant of the family – and together they had two sons, George and Nico Atanasiu.
• Mary was born in 1897 († 1981), who was married to lawyer Mircea Dobrescu, son of Mayor 1915 – Dimitrie Dobrescu. Together they had a daughter, Mary Joan († 1997).
• In 1909 Joan was born Zoe Niculina († 1983).
Wife Zoe and Nicholas Pissiota, good Christians were thought to tie their name to a truly Christian act – had fashioned from scratch and endowing with those required for the church and monastic that bear their names, and the crypt which to rest their earthly remains for ever and their descendants. At the end of the war the wholeness of the nation, 1916-1918, to thank God for his family and his achievements have been spared, Nicholas Pissiota decided to raise the abode of prayer. Thus, their common property Poienarii Burchi – purchased in 1919 from General Angelescu, former Minister of War – Zoe Nicholas Monastery built Pissiota, consecrated in 1928, with dedicated on September 8, the feast of the Nativity of the Blessed Virgin Mary. Joined the Monastery founders and ensures the build up to the Second World War, as far as possible, a village dispensary building which, due to circumstances, becomes then other uses.

Frescă din naosul Bisericii Pissiota – Fresco in the nave of the Church Pissiota

naos

 

Lucrări de reconstrucţie după redeschiderea din 1993 – Reconstruction after reopening in 1993

1993

 

Biserica în construcţie, în 1925 – Church under construction in 1925

1925

 

Interiorul bisericii după fotografii de epocă – Vintage photos inside the church after

epoca

 

Carte veche de cult – Octoih de la începutul sec. al XIX-lea – Old book of worship – Octoechos of the early century. XIX

octoih

 

Aspect din slujba de sfinţire a Mânăstirii Pissiota, în anul 1928 – Aspect of the consecration of the monastery Pissiota job in 1928

1928 2

 

Nicolae N. Pissiota se săvârşeşte din viaţă în 1940, iar soţia sa îi urmează un an mai târziu, amândoi fiind înmormântaţi în cripta mânăstirii. Inginerul Nicolae Pissiota a fost un constructor adevărat, care pe lângă pragmatismul caracteristic inginerului, lasă să răzbată şi o puternică dragoste de frumos. Din construcţiile proprii pe care le influenţează şi sub aspect arhitectonic, cum a fost şi biserica mânăstirii, se recunosc amintiri din tinereţe de pe meleagurile macedonene, împodobite ca impunătoarele biserici ale aromânilor, dintre care multe cu trăsături ale renaşterii italiene. De asemenea, se observă şi o anumită preferinţă pentru romantismul secolului al XIX-lea, regăsit de exemplu în caracterul locuinţei de pe domeniul de la Poienarii Burchi. Această clădire cu aspect de castel, având turnuri şi crenele, se armoniza cu stilul arhitectonic adoptat în cazul mânăstirii.

Nicholas N. Pissiota is committed in life in 1940 and his wife is a year later, both were buried in the crypt of the monastery. Pissiota engineer Nicholas was a true builder, which in addition to characteristic pragmatism engineer, let it thrive and a strong love for beauty. In their construction that affects and architectural aspect, as the church monastery memories of youth are recognized on Macedonian lands, adorned as the imposing church of Aromanians, many of which featured the Italian Renaissance. Also, there is a certain preference for romance nineteenth century, found for example in the field of housing character from Poienarii Burch. This castle-looking building with towers and crenels, match the architectural style adopted for the monastery.

ctitori

Mulţumim pe aceasta cale Maicii Stareţe Monahia Irina Călin care ne-a pus la dispoziţie imagini şi detalii istorice privind Mânăstirea Pissiota şi a ctitorilor.

Thank Mother Superior Nun Irina Calin which provided us pictures and historical details Monastery Pissiota and founders.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s