Istoricul mânăstirii:
Numele Mraconia se tâlcuieşte “loc ascuns” sau “apă întunecată”. În Cazanele Dunării există mai multe peşteri dintre care cele mai importante sunt Peştera Veterani şi Peştera Ponicovei, unde s-au găsit numeroase însemnări creştine datând din perioada creştinismului primar cu forme de organizare ascetic-monastice. Ajungând în Cazanele Dunării, astăzi ne putem abate pentru numai 3 km pe minunata şi pitoreasca vale a râului Mraconia. Pe această vale a existat de sute de ani vestigiile străvechii mânăstiri româneşti cunoscută odinioară sub numele de „Sfânta Mănăstire Mrăcuna” sau „Mânăstirea de la Ogradena – Veche”. Numele de „Mrăcuna” este de obârşie slavă şi înseamnă „Locul ascuns, întunecat, dosit” de aici „Mânăstirea Ascunsă…” pentru că locul pe care se afla construită mânăstirea este şi acum, dar mai ales atunci când nu exista lacul de acumulare de la Porţile de Fier I, foarte împădurit încât foarte greu mânăstirea era depistată de invadatori.
Istoria acestui aşezământ stă atât de bine ascunsă, încât ai zice că Mraconia refuză să aibă începuturi. De ea s-au legat aproape toate vitregiile istoriei, începând cu pustiirea năvălitorilor, plata peşcheşului către otomani, stăpânirile străine şi sfârşind cu furia apelor care au înghiţit-o la un moment dat. Mănăstirea exista încă din secolul al XV-lea, după mărturia renumitului cronicar Nicolae Stoica din Haţeg, fost protopop al Mehadiei, care scria într-o cronică din anul 1829: “De frica turcilor şi îndeosebi după bătălia nefericită de la Varna şi după ocuparea Constantinopolului în 1453, călugării de la Mraconia s-au refugiat la Orşova”. Totuşi, prima atestare documentară a mănăstirii apare în 1523, când dregătorul regiunii de graniţă a Caransebeşului şi Lugojului, banul Nicolae Gârlişteanu, cu soţia sa Anca, fiica Irina şi nepoata Nasta ctitoresc Mănăstirea Mraconia, probabil pe locul fostului aşezământ călugăresc, primind hramul Sfântului Prooroc Ilie. În 1665, egumenul Isaia lasă scris că “mănăstirea străluceşte ca luceafărul”. Mănăstirea era numită “Luceafărul din Mrăcunea” (din locul întunecat).
Câţiva ani mai târziu, egumenul se plângea de sărăcia mănăstirii şi de pretenţiile mari ale otomanilor care cereau danii peste danii, ba chiar veneau adesea şi prădau totul. Aşa a continuat povestea ctitoriei Gârliştenilor veacuri de-a rândul, fiind mereu reparată şi împodobită, doar pentru a fi din nou prădată de turci sau tătari. În 1715, protopopul Ioan al Mehadiei trimite o scrisoare episcopului Moise al Vârşeţului, în care scrie cu jale: “Să ştie Preasfinţia Ta că în noaptea de Sfântu Gheorghe d-odată cuvioşii fraţi de la Mraconia s-or pomenit cu larmă la poartă şi poarta a zburat din ţâţâni, şi-or năvălit cu larmă peste călugări şi i-or luat prea toţi în săbii de i-or tăiat. Numai fratele Ilie s-a ascuns în podrum şi o scăpat. Şi or prădat toate odoarele şi or luat toate comorile cu ei şi or aprins tot după aia şi sfânta biserică şi tot de nu au mai rămas nimic (…) şi or căzut toate de-s numai dărâmături. Şi să ştii Preasfinţia Ta că numai or fost îmbrăcaţi tătăreşte.”
Acel frate Ilie, singurul supravieţuitor, a asigurat dăinuirea mănăstirii până în timpul războiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 şi 1792, când biserica monahilor de pe marginea Dunării a fost distrusă şi vieţuitorii alungaţi definitiv.
În anul 1823, printre ruinele mănăstirii a fost găsit sigiliul vechiului lăcaş, ca 30 de ani mai târziu să fie descoperită sub dărâmături o icoană a Maicii Domnului, dusă mai târziu de pictorul Victor Schram din München la o expoziţie din Viena.
Lumina a strălucit din nou asupra Mraconiei în 1931, când la iniţiativa episcopului de Caransebeş Vasile Lăzărescu şi a protopopului de Orşova Iosif Câmpianu, precum şi datorită dăruirii arătate de monahul Alexie Udrea au început lucrările de reconstrucţie a vechii lavre. Biserica a fost ridicată din nou şi scânteia monahismului a început din nou să strălucească, deşi nu pentru multă vreme.
În 1967, când prin Autorizaţia nr.505 din 12 septembrie, Sfatul popular al Regiunii Banat, Comitetul executiv, solicita demolarea urgentă a mânăstirii ,, fără nici o viză şi fără întrerupere”. Cu toate că Direcţia Monumentelor Istorice prin adresa nr.9116/1967 preciza că ,,demolarea să se facă numai pentru zidăria de cărămidă păstrându-se intact soclul de piatră de la Biserica Veche”, nimeni nu a respectat valorile istoriei noastre milenare, imortalizate în acele ziduri din piatră, astfel trecând cu buldozerul pur şi simplu peste ele. Cei de la Direcţia Monumentelor Istorice văzând dezastrul au hotărât să toarne simbolic circa 10 cm şapă de beton pe vechiul contur al temeliilor bisericii mânăstireşti care astăzi îşi au continuitatea pe fundul lacului de acumulare de la Porţile de Fier I. Poate şi regimul a fost nesăbuit dar şi nemernicia unor oameni de atunci a fost pe măsură, încât unii au venit de au ajutat la demolarea mânăstirii şi au construit case în comuna Dubova, cu cărămida provenită de aici. Mărturia face ca astăzi casele acelea să fie pustii şi în ruină. Oamenii locului spun că ,, vitele care erau aduse între ruinele mânăstirii, îndată începeau să mugească şi nu încetau până ce nu erau scoase dintre ruine”. Ca o legendă a rămas şi faptul că ultimul călugăr văzând mânăstirea distrusă a luat crucea care odinioară era înfiptă pe turla mare a bisericii, şi cu ea în spate a urcat muntele Golgotei Româneşti, unde a înfipt-o pe vârful unei stânci semeţe blestemând istoria ateistă ce începeau să o scrie fiii neamului românesc şi cu rugăciunea rostită şi de părintele Clement în însemnarea din Evanghelie ,, Ajută Doamne Sfintei Mânăstiri Mrăcunea să se deschidă iar pe vrăjmaşii ei, surpă-i şi îi pedepseşte cu puterea ta cea mare!.” Se mai spune că atunci când apa este foarte limpede si vede o lumina stralucitoare de la ,,Mânăstirea de sub ape”.
Dar Mânăstirea Mrăcuna nu a fost întru totul sortită pieirii, să-şi doarmă somnul de veci sub apele bătrânului Danubiu, căci prin strădania unui preot meşter priceput, Părintele Cristian Târtea, se pune piatra de temelie la un nou locaş sfânt ridicat în imediata apropiere a văii sfinte, ca o continuitate a spiritualităţii ortodoxe monahale greu încercate în această zonă. Începând cu anul 1993 se redeschid lucrările de reconstrucţie la Sfânta Mănăstire Mrăcuna (Mraconia după noua denumire), cu mari greutăţi materiale şi financiare, dar la care s-au mai adăugat şi alte obstacole premeditate, din partea unor preoţi şi oameni de rea credinţă. Azi, Sfânta Mănăstire Mraconia, se reconstruieşte din donaţiile credincioşilor trecători de pretutindeni şi prin jertfa preotului Cristian Târtea, cunoscut de localnici ca “meşterul Manole al Cazanelor Dunării”, iniţiatorul, proiectantul şi maistorul acestui sfânt locaş, care cu propriile-i mâini a ridicat acestă Sfântă Biserică Mânăstirească. Actuala biserică poartă hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi “Sfânta Treime”.
Ruinele vechii mănăstiri rămân astfel sub apele tulburi ale Dunării cu supra-numele de „Mânăstirea de sub ape” iar cea nouă, cea de deasupra apelor se ridică semeţ ca o continuitate a credinţei creştine din aceste mirifice locuri. Amândouă ca o statornicie ce privesc veacurile care vor urma aici la hotarele ţării, pavăză fiind crucea înfiptă de ultimul părinte călugăr care astăzi se înalţă semeţ ca o legătură între cele două sfinte lăcaşuri şi biruie stânca ce capătă chip de om – de rege al Daciei – Decebal.
Localizare:
Mânăstirea Mraconia se află în comuna Duhova din judeţul Mehedinţi, la o distanţă de 15 kilometri vest faţă de oraşul Orşova. Mai concret, aceasta se află pe malul stâng al Dunării, care formează în acel loc, cel mai frumos defileu de pe tot întinsul ei, defileu întins între Orsova şi Moldova Nouă.
History monastery:
Mraconia name is translated ” hiding place ” or ” dark water .” The Danube Boilers are several caves of which the most important are veterans Cave and Cave Ponicovei , where they found numerous Christian notes dating back to early Christianity with ascetic – monastic forms of organization . Arriving in the Danube Gorges , today we can depart for just 3 km on the wonderful and picturesque river valley Mraconia . In this valley there for hundreds of years the remains of the ancient Romanian monasteries formerly known as the ” Holy Monastery Mracunei ” or ” Monastery of Ogradena – Old ” . The name ” Mracunei ” is Slavic origin and means ” hidden place , dark , hidden ” here ” Hidden Monastery … ” because the place was built the monastery is now, especially when there is the lake of Iron Gates I, very wooded that difficult monastery was detected by the invaders.
The history of this settlement sits so well hidden, that you say that Mraconia refuses to have beginnings. It has been linked to almost all the hardships of history, from the desolation of the invaders , the Ottomans peşcheşului payment , foreign powers and ending with the furious waters have swallowed one at a time. The monastery existed since the fifteenth century , as witness the famous chronicler Nicolae Stoica of Haţeg , former dean of Mehadiei , who wrote a chronicle from 1829 : ” The fear of the Turks , and especially after the unfortunate battle of Varna and after the occupation of Constantinople in 1453 , the monks at Mraconia fled to Orşova ” . However , the monastery appears first documented in 1523 , when the governor of the border region of Caransebeşului and Lugoj money Gârlişteanu Nicholas , his wife Anca , daughter and granddaughter Irina Nasta Mraconia monastery founded probably in the former monastic settlement , the patron receiving the Holy Prophet Elijah. In 1665, Abbot leaves Isaiah wrote that ” shines as the paragon of the monastery .” The monastery was named ” Star of Mracunei ” ( the dark place ) .
A few years later , the abbot of the monastery complained of poverty and large claims Ottoman demanding donations over donations , even often came and looted everything. As the story continued Gârliştenilor church founded centuries in a row , always being repaired and refurbished , only to again be plundered by the Turks and Tatars. In 1715, Archpriest John Mehadiei send a letter to Bishop Moses of Vrsac that says mournfully : ” Know Thy Grace that on the night of St. George d once venerable brothers from Mraconia have mentioned the noise or the gate and gate flew off its hinges and -or invaded by monks and clamor over them or take too all the swords or cutting them . Only podrum brother Elijah hid and escaped. and all the treasures and or robbed or took all the treasures of or lit them and everything after that and all the holy church and have not left anything ( … ) and all of it was gone or just rubble. and know that only your Grace was dressed or Tartar . ”
That brother Elias, the only survivor , assured continuance monastery until the Russo -Austrian -Turkish war of the years 1787 and 1792 , when the church monks on the Danube was destroyed and permanently banished dwellers .
In 1823 , the ruins of the old monastery found the seal chamber, that 30 years later to be discovered under the rubble an icon of Our Lady, later taken by the painter Victor Schram in Munich in an exhibition in Vienna.
Light shone on Mraconiei again in 1931 , when the initiative Caransebeş bishop Vasile Lazarescu and Archpriest Joseph Câmpianu Orşova and dedication shown by the monk due Alexis Udrea started reconstruction of ancient laurel . The church was built again and spark monasticism began to shine again , though not for long.
In 1967, when the permit nr.505 12 September , popular advice Banat Region Executive Committee , require urgent demolition monastery without any visa and without interruption . ” Although the Department of Historical Monuments by address nr.9116/1967 specify that demolition to make only brickwork keeping the base intact stone from the old church , ” nobody respects the values of our millennial history , immortalized in those stone walls , thus skipping simply bulldoze over them. The Historical Monuments Directorate seeing disaster decided to symbolically pour about 10 cm screed concrete foundations contour old monastery church which today have their continuity lake bottom at Iron Gate I. Maybe regime was reckless but and baseness of men back then was the extent that some have come helped to demolish the monastery and built houses in the village Dubova with brick coming here . Testimony today makes those houses are deserted and in ruins. Locals say that cattle that were brought from the ruins of the monastery immediately began to mugească and never stopped until they were out of the ruins. ” As legend has remained and saw that the last monk monastery destroyed took the cross that was once stuck on high steeple of the church, and with her back climbed Mount Calvary Romanian , where he planted a lofty cliff-top cursing atheist history which began to write children Romanian nation and prayer uttered by Father Clement and marking of the Gospel , God Help Holy Monastery Mracunei to open and her enemies , undermined her and punished by thy great power ! . ” it says that when the water is very clear and sees a bright light on , Monastery under water. ”
But Monastery Mracunei was not entirely doomed to eternal sleep and sleep under Danubiu old waters , as through the efforts of a skilled craftsman priest , Father Cristian tart , place the cornerstone for a new sanctuary built in the vicinity of sacred valley , the Orthodox monastic spirituality continuity of the less fortunate in the area. Since 1993 reconstruction reopen the Holy Monastery Mracunei ( Mraconia after the new name ) , Heavy material and financial , but who have also added other obstacles premeditated , the priests and people of bad faith. Today , Holy Monastery Mraconia , it reconstructs the donations of the faithful clouds everywhere and offering tart Cristian priest , known to locals as ” the master Manole Cazane ” initiator , designer and maistorul this holy place , that with his own hands raised this holy Church convent . The present church bears the patronage of ” Holy Archangels Michael and Gabriel” and ” Holy Trinity” .
The ruins of ancient monasteries remain so under the murky waters of the Danube over- the ” Monastery of under water ” and the new , the water rises proudly above the continuity of the Christian faith in these wonderful places. Both as a steadiness concerning ages to come here at the border , cross shield being stuck last parent monk rises proudly today as a link between the two holy places and overcome the rock that takes human form – the king of Dacia – Decebal .
Location:
Mraconia Monastery is common Duhová Mehedinti County , a distance of 15 km west of the city Orşova . More specifically , it is located on the left bank of the Danube , which forms in that place, the most beautiful gorge all across her gorge lying between Orsova and Moldova Noua.
Romanian Orthodox Monasteries and Church 